Ban / Cancel / Strike on Social Media

Inițial n-am înțeles de ce eu am primit 220 zile de restricționare a contului de Facebook, doar anul ăsta, iar Șoșoacă a fost liberă să facă spume rozalii în tot acest timp. Pe urmă am înțeles. Șoșoacă e o sperietoare extrem de folositoare orânduirii și firului narativ oficial, pe când eu sunt un biet civil și nu-s folositor nimănui. Ea elucubrează cu fake news, sterilități pe trei generații, cabale sioniste și tot felul de aberații. Se ocupă punctual cu instigare la ură și violență, cu deturnarea oricărei conversații de la rațional și argumentativ, la emoțional și ideologic. Eu am instigat la calm și cumpătare, am scris împotriva panicii, împotriva autoritarismului și a discriminării. Șoșoacă & Co huzurește online și urcă în algoritm pentru că trebuie dată exemplu. E un exemplu extrem de folositor pentru cei care vor să înăbușească orice îngrijorare lucidă, orice formă de protest legitim și orice voce care pune întrebări fără răspunsuri facile. Astfel, oricine aduce obiecții raționale, oricine vrea să delimiteze pandemia de politică, adevărul de conspiraționism și epidemiologia de ideologie, este comparat imediat cu Șoșoacă – Dacă nu ești cu noi, ești cu Șoșoacă! Ești conspiraționist, ești d-ăla cu cipurile în creier și cu sterilitatea pe trei generații. Quanonist cu Bilgheiț și cu folie de staniol pe cap!

Reminiscențe

Brad de craciun facut din doze de vaccin anti-COVID, la Palatul Copiilor Bucuresti, 2021

Cică mi-am pierdut echilibrul în ăștia doi ani de pandemie. M-am dezechilibrat mintal, editorial, astea. Așa o fi. Nu contest. Cred că trebuie să fii psihopat ca să nu fii afectat de ce se întâmplă. Sau poate să ai un trai suficient de izolat psihic și economic, ceva politician, bugetar șef, milionar sau așa ceva. Îți trebuie o complexitate emoțională de amibă prăjită la soare ca să nu simți că ceva nu-i în regulă. Așa că da, poate că mi-am pierdut imparțialitatea și poate luciditatea din cauza presiunii provocate de pandemie. Pandemia – acest termen atotcuprinzător care scuză orice. A devenit ca o forță tractoare mistică, o energie cosmică întunecată care deturnează în moduri misterioase, fără nicio contribuție din partea noastră. Pandemia a afectat totul de capul ei, de la economie și până la calitatea relațiilor interumane. Tot ce am putut face noi a fost să ridicăm din umeri: ”Nu noi suntem de vină, domnule, ci pandemia asta.” Nu noi, prin decizii imbecile, prin panică, prin virulență, agresivitate, corupție și narcisism. Nu noi am instigat la ură, la batjocură, faliment și discriminare. Noi nu suntem responsabili pentru nimic. Nici pentru fake news, nici pentru pensionari batjocoriți, nici pentru cronici ignorați. Nici pentru sărăcirea sau vulnerabilizarea unor categorii sociale, nici pentru sănătatea psihică a copiilor sau pentru babe ținute degeaba în frig.

Recenzie – Matrix Resurrections

_{Recenzie scrisa integral la 29 Decembrie 2021 @Dan Pavel pe platforma MeWe}

M-am uitat la Matrix Resurrections. Nostalgia m-a făcut să vreau să retrăiesc niște vremuri în care filmele erau bune, iar mie încă mi se mai scula la proaste chiar și după ce deschideau gura. Primul Matrix a fost creat în 1999, într-o perioadă de glorie a umanității în care prostia atinsese aceleași cote istorice de azi. Lumea credea că, la schimbarea dintre ani, toate calculatoarele vor da eroare și vor bubui armele nucleare în silozuri. Ca și acum, oamenii cumpărau baxuri de hârtie igienică, presa urla la noi că nu suntem suficient de panicați, sectanții umblau cu cartoane pe care scria ”Sfârșitul e aproape!”, iar eu încercam disperat să dau ultima muie din univers. Venea Y2K, eu aveam 20 de ani și un nivel de prostie galopantă pe care, dacă mi-aș fi fost tată, l-aș fi tratat cu un cotor de cazma pe spinare. La vremea respectivă credeam că viața e mult prea scurtă ca să dai cuiva test de inteligență înainte să-l dezbraci. Acum realizez că viața e teribil de lungă și plictisitoare, iar dacă te înconjori de proști care combat apocalipsa cumpărând baxuri de hârtie igienică, îți faci viața și mai lungă și mult mai plictisitoare. Atât de plictisitoare încât îți vine să te uiți la Matrix Resurrections, un film atât de prost încât m-a făcut să apreciez mai mult vechea trilogie.

Recenzie – Don’t look up!

Don’t look up poster

^{Text integral scris 28 Decembrie 2021 @ Dan Pavel}

M-a frecat tot internetul la icre cu Don‘t Look Up – de parcă era a doua sosire a unui Iisus cinematografic. Prima sosire fiind Călăuza lui Tarkovsky – un wallpaper de Windows 98 de care sunt îndrăgostiți toți intelectualii. E plin news feed-ul de recomandări, plină rubrica de comentarii… M-am făcut că nu l-am văzut, m-am ținut să nu scriu, dar ați început să exagerați. Inițial m-am gândit că nu pot să-i fac recenzia fără să-mi pierd jumătate din fani. Pe urmă mi-am dat seama că nu-mi pasă de fani, iar cu faima poți să ștergi parbrizul de găinaț la cât contează. A fost un mic război interior din care a reieșit repede că nici măcar nu vă plac, deci pot să vă spun liniștit că Don‘t Look Up e pentru găini. Grăunțe intelectuale pentru buna avicultură a unei populații zootehnice care are senzația că deține cultură. Consumă ce i se aruncă în țărână crezând că trăiește bine și că asta contează în drum spre abator.

Dovedește, taci sau marș la pușcărie!

Când, acum ceva vreme, ne-au dat cu cârpa peste față și ne-au obligat să ne mascăm și zâmbetul, și respirația, puțini dintre noi și-au imaginat că botnița asta ne va sufoca și libertatea de expresie, atâta cât mai rămăsese din ea, moft demodat al epocii post-democrație, post-adevăr și post-normalitate.

Era, însă, cumva de așteptat ca instaurarea despotismului (fie el și medicalo-marțialo-globalist) să fie acompaniată – printre altele – și de suprimarea ori cenzurarea expresiei libere. Este una dintre tristele legități istorice, nu-i așa?, imposibil de ignorat de zeii dictaturii contemporane în curs de înstăpânire. Că această dictatură nu se cheamă „nazistă”, „fascistă” sau „comunistă” ci, ca nepoată de sufix a acestora, își zice „covid-istă”, are mai puțină relevanță; în fond, ce se naște din autocrație libertate mănâncă. Prin urmare, operațiunea de încătușare a cuvintelor, în pregătire și coacere, face parte din rețetă și n-ar trebui să ne ia prin surprindere.[1]

“Steerilitatea” lumii ce vine. Rețelele sociale au dat prostiei șansa să se agrege și proștilor posibilitatea să devină solidari

Putem să râdem în multe feluri de prostia monumentală a Oliviei Steer și de tribulațiile ei ridicole, dar ceea ce rămâne după explozia noastră de ironie este replierea acestei prostii în spatele unor baricade tot mai înalte. (https://www.youtube.com/watch?v=D2cCrVnN3Ko | http://bit.ly/2YcxJcV)

Ce a adus nou democratizarea accesului la cuvânt și generalizarea „dreptului” fiecăruia de a spune ce vrea? A adus mai multă inteligență? Nu. A adus mai multă prostie? Nici asta. Ci doar a dat prostiei încrederea în sine și curajul de a se considera egala inteligenței. Televiziunea și apoi internetul au permis afirmarea agresivă a prostiei (în toate versiunile ei: ignoranță, autosuficiență, analfabetism, incultură etc.) în numele unei fantasmatice egalități care ar îngădui oricui să vorbească despre orice.

Conformitatea. De ce nu e întotdeauna bună.

Ați văzut ce ușor ne-am obișnuit cu Pașaportul Covid? Imediat ne-am obișnuit! Aproape că nici n-a durut. Presa ne-a făcut semn cu stânga și politicienii ne-au tras-o cu dreapta de ne-au căpiat. Aș fi vrut să cunosc și eu metode de-astea de manipulare și distragere a atenției. Am senzația că convingeam mai multe fete să facă sex anal cu faze de-astea. Le puneam TikTok-ul în față și mă descurcam eu pe la spate. O să ne mai obișnuim noi cu multe până să ajungem ”Produsul Verde”. Mă rog, pulimea neo-liberală ajunge în vana de amestec cu ”Produsul Verde”. Noi, progresiștii autentici, ajungem ingredient principal în fabrica de burgeri sintetici a lui Bill Gates. Suntem mânați către malaxor, într-un marș socio-economic forțat, chiar de către progresiștii noștri. Că așa a fost la orice revoluție culturală – când poporul rămâne fără dușmani, poporul devine dușmanul. Pic cu pic se face marea. Azi un lockdown, mâine un pașaport digital, poimâine nu mai poți lua trenul nicăieri și nu te mai poți deplasa nici între localități fără el. Adică Franța! Pe urmă nu mai poți să te angajezi fără el, nu mai poți face credit fără el… nu mai poți interacționa economic și tot așa. Adică Australia! Pe urmă nu mai poți vorbi despre chestiile astea ca să nu dezinformezi și să nu-ți pierzi finanțarea. Adică SUA, China și Europa! Și uite așa… Ce proteste, ce drepturi, ce atâtea libertăți? Conform presei mondiale nici nu erau sute de mii de protestatari. Erau niște anti-vacciniști rătăciți în drum spre spitalul de nebuni. Erau câțiva turiști la coadă la kurtoși. Doi saltimbanci pe care insistă să-i filmeze televiziunile lui Putin ca să bage zâzanie. E vina lui Putin! Dacă nevasta n-are orgasm – Putin! Dacă nu e acră ciorba – Putin! Cică nu-i autoritarism dacă e pentru sănătatea noastră. Nu-i ca și cum toate dictaturile din istorie s-au instaurat sub pretextul bunăstării poporului. S-a ajuns la un nivel de ipocrizie în care oameni care și-au luat pe cârcă de la jandarmi, în 10 August, au ajuns să justifice violența împotriva protestatarilor din Germania și Franța. Taman Maica Europa, Preacurata care condamna Jandarmeria Română, a pus bâta pe ai ei mai abitir decât ai noștri. Halal valori europene! În rest… e ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Circulați, vă rog! Nimic de văzut aici! Circulați!

Portret de pângăritor

Bunul samaritean

Îmi e din ce în ce mai clar că bunul-simț, discernământul și, până la urmă, inteligența sunt din ce în ce mai greu de găsit în lumea de azi. Știu și că genul acesta de afirmație va fi taxat drept o expresie a unui orgoliu elitist. E foarte posibil să fie așa, dar, atunci când te confrunți nemijlocit cu absența agresivă a valorilor enunțate mai sus, e firesc să vrei să te așezi deasupra ei. La câtă obtuzitate plină de certitudini întâlnești la tot pasul, un astfel de păcat devine aproape neglijabil.

Nikola Tesla (1856 – 1943)

Nikola Tesla (cca. 1896)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe:  ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.com

Nikola Tesla (1856 – 1943)

Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856, Smiljan, Austro-Ungaria, astăzi în Croația – d. 7 ianuarie 1943, New York, SUA) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți oameni de știință al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.

Invențiile, precum și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

Eroarea progresismului

Gândirea ideologică se instalează prin ură. În chip revoluționar, progresiștii te cheamă să dărâmi ceva, orice, fără să fie limpede ce vor pune în loc.

Așa cum Lenin a propus eliminarea ordinii feudale din perioada țaristă, pentru a instala justiția criminală și teroarea de Stat, la fel progresiștii de astăzi ne cheamă să distrugem familia tradițională, să atacăm religia creștină, să limităm libertatea de expresie ori să denunțăm capitalismul, în numele unei utopii a egalității absolute.