Să râdem de conspiraționiști

Tyrant boot – Bocancul “binelui societatii”

Mă roagă cititorii: ”Fă mișto de conspiraționiști, de ăștia care cred în Oculta Mondială! Hahaha! Ce proști!”. Zic, Ok! Hai să facem mișto de ei!

Nebunia zilei vine de la conservatorii europeni și americani. Se numește ”The Great Reset”. Conspiraționiștii acuză cabala de bogătani și pe slugile lor din birocrația lumii (Davos, World Economic Forum (WEF), Bilderberg, International Monetary Fund (IMF) etc.) că vor să implementeze o dictatură a elitei globaliste. Mai ales acum, pe fondul restricțiilor și problemelor generate de Covid19, se cere o schimbare completă de paradigmă la nivel global folosind uneltele și puterile extraordinare exercitate de guverne pe perioada pandemiei. Paranoicii acuză grupurile de interese că vor să elimine pe căi economice accesul la proprietate, să limiteze mobilitatea economică și socială a populației, să elimine în mod parșiv dreptul la intimitate și dreptul la liberă exprimare. Te gândești că e imposibil. Trebuie că articolele astea sunt scrise de un obez cu folie de staniol pe cap, care crede că are micro-cip implantat de când s-a dus odată la dentist. De un nebun care are senzația că îi bat extratereștrii cod morse prin țeava de la calorifer.

Cum să scrii despre cenzură fără să superi pe nimeni

Grea temă, cenzura. Complicat să scrii despre ceva ce pare să fi dispărut total. E plin de oameni care nu se tem de nimic, nici măcar de ridicol. Zilnic ești expus la părerile multor analfabeți dîndu-se experți în toate domeniile de vîrf ale științei, educați la Școala Facebook, pricepuți la orice, de la biologie moleculară la nanotehnologii și fizică nucleară. La fel, politicieni spunînd prostii mai mari ca ei și sonați inflamați de luptele cu ocultele galactice. Iar Facebook, Twitter, TikTok și alte canale de social media par a fi fost create special pentru a demonstra că specia umană poate investi decenii de muncă asiduă a unor minți strălucite pentru a permite oricărei țațe sau oricărui plăvan din satul global să flecărească.

Corectitudinea politică sau tirania cu blîndețe

Sînt multe modalități prin care poate fi testat gradul de libertate al unei societăți. Cioran propunea o verificare extremă, atunci cînd scria că „o epocă bună este o epocă în care ironia nu te aruncă în puşcărie” sau, am putea adăuga noi, nu te lasă într-o baltă de sînge la marginea drumului. Spre deosebire de dictaturile brutale, unde recuzita de fier a temnicerului devine tezaur național, corectitudinea politică, acest furuncul crescut pe spatele democrației, operează mai blînd, dar nu mai puțin eficient.

Fiii liberalismului și nepoții declarației drepturilor omului

Ion Dezideriu Sîrbu (1919 – 1989)- filosof român, nuvelist, eseist și dramaturg, a fost o victima a regimului comunist, petrecând 6 ani (1957-1963) de temniță grea comunistă ca deținut politic. S-a născut la 28 Iunie 1919 în Petrila, Hunedoara, a murit în Craiova la 17 Septembrie 1989. Romanul său: Adio, Europa! a fost publicat postum.

Pentru cititorii mai tineri, care nu au auzit probabil niciodată despre el, redau mai jos un citat din I. D. Sîrbu. Dar și pentru noi, ceilalți, cei care deși știm adevărul despre această formidabilă figură – care ne spală rușinea colectivă și ne înnobilează istoria intelectuală a celei de a doua jumătăți a secolului 20 – nu reușim totuși să articulăm public cu suficientă fermitate și claritate ce știm. E scris în anii 80:

“Va veni o toamnă… când Europa asta lașă, stupidă și iresponsabilă nu va mai număra bobocii valorilor și culturii sale ci va culege roadele prostiei, indiferenței, scârbei detașate cu care a privit spre jalnica noastră zvârcolire. Nu vreau să mai trăiesc până atunci. Pe pielea noastră s-a experimentat până la ce limite de răbdare și murire se poate coborî prin frică și umilire – pe pielea lor se va vedea cât de lași, milogi, concesivi și trădători pot sa fie fiii liberalismului și nepoții declarației drepturilor omului.”

Revoluția nu se poate termina niciodată

OBEY

Public aici pentru că articolul mi-a fost șters de către Facebook. Acum, că Trump a fost interzis de pe toate platformele digitale, am scăpat definitiv de rasismul și sexismul din lume. Odată cu el au dispărut și mii de conturi ale unor conservatori, unii inclusiv din congresul american.

Canalele de Youtube ale liberalilor clasici, ale celor de centru-stânga și ale conservatorilor s-au dus peste noapte, de la sute de mii de vizualizări, la câteva mii și pacea a coborât din nou pe Pământ. CNN a reușit să recupereze câteva procente din audiența dezastruoasă pentru că e împins de algoritm ca sursă cu autoritate, iar progresiștii au în sfârșit liniștea pe care și-o doreau pentru a clădi pacea și viitorul luminos la care râvneau încă de pe vremea când dădeau foc la magazine și atacau trecători pe stradă. Am scăpat. După patru ani de otravă și ură la adresa tuturor celor care nu-i plăceau pe Hilary și Joe, în sfârșit am scăpat.

Manifestul extremistului dintre voi

Credeam că îmi iubesc soția și mama, că îmi iubesc prietenele și îmi respect colegele, dar societatea m-a învățat că-s misogin și abuziv. Credeam că am trăit în bună pace și înțelegere cu toți vecinii mei, dar am aflat că sunt xenofob. După ce am lucrat alături de minorități, după ce ne-am îmbrățișat, am dansat la petreceri și-am plâns împreună, progresiștii mi-au explicat că nu pot fi altceva decât rasist. Sunt alb, n-am nici culoarea, nici sexul, nici vârsta și nici cuvintele potrivite la mine.

Când credeam că sunt moderat, mi s-a comunicat că sunt extremist și când credeam că sunt agnostic, mi s-a spus că sunt habotnic. Când am votat cu progresiștii, aceștia mi-au spus că sunt un troglodit infect. Când credeam că sunt captiv în sărăcie și mă zbăteam ca un nebun să-mi îngrijesc familia, am fost certat că sunt privilegiat și că ar trebui să tac. Sunt extremist și nu mai am ce-i face. Sunt declarat pierdut de o societate care vrea să mă lase în urmă, fără să realizeze că circulă pe contrasens și se întoarce în trecut.

Ce este asertivitatea?

Asertivitatea este una dintre însușirile psihice deosebit de importante din constelația personalității umane, care contribuie considerabil la menținerea echilibrului interior, la exprimarea a ceea ce dorim și în egală măsura la cultivarea unor relații interpersonale agreabile.

Ce înțelegem prin asertivitate? În esență, este o combinație reușită de fermitate și bun simț; este, de asemenea, capacitatea de a exprima ceea ce suntem, ce dorim și ce cerem într-o anumită situație, dar fără a leza pe cei din jur, în limitele bunului simț.

Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri

Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili și se simt ofensați de cele mai banale lucruri, apoi, prin forța rețelelor sociale, transmit în societate șocuri care pot afecta afaceri sau chiar vieți. Născută în anii ’80, ’90 și 2000, generația milenialilor, cunoscută și sub denumirea de Generația Y, se distinge prin narcisism și prin dezvoltarea unui puternic cult al propriei personalități, după cum arată o serie de studii. Mai mult, Generația Y pune mai mare accent pe bunuri materiale, imagine și faimă, lăsând la coada intereselor concepte precum comunitatea sau mediul, arată o altă cercetare publicată în „Journal of Personality and Social Psychology“.  În volumul intitulat „I find that offensive!“, scriitoarea britanică Claire Fox identifică o subdiviziune a Generației Y, pe care o numește „generația fulgilor de nea“ – tinerii care sunt extrem de sensibili faţă de punctele de vedere care le dau lumea peste cap și au o putere și dorință de a da soluții extrem de mici.

TL;DR;

While the internet acronym can criticize a piece of writing as overly long, it often is used to give a helpful, witty, or snarky summary of a much longer story or complicated phenomenon.

Pentru James Damore, inginerul concediat de Google din cauza unei opinii în ceea ce privește diversitatea (gender). Mai multe aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Google%27s_Ideological_Echo_Chamber

TLDR: O formă sinistră de discriminare folosită de generația ”woke”, de societatea treziților, este termenul ”boomer”. Vine de la ”baby boomer”, adică generațiile anilor 45-60 când a explodat natalitatea în Vest, din pricina prosperității, și au fost interzise avorturile în Est. Treziții îi fac ”boomeri” pe toți cei trecuți de 35-40 de ani pentru că, prin definiție, generația ”woke” este una de ignoranți narcisiști care tânjesc după atenție și confirmare, dar nu cunosc și nu sunt câtuși de puțin interesați de cunoașterea istoriei. Boomer s-ar putea aplica mai degrabă părinților și bunicilor noștri, nu nouă celor de 35+ (gen X), dar n-are importanță asta. Sunt foarte populare expresiile ”ok boomer” și ”shut up boomer”. Ambele înseamnă același lucru, că oamenii în vârstă nu mai au dreptul să vorbească. Presupune că vârstnicii sunt irelevanți pentru progresul socio-cultural al planetei, că sunt înapoiați ideologic și că au făcut foarte mult rău în trecut. Din nefericire, nu-și dau seama și nici măcar nu le pasă că vârstnicii sunt una din cele mai discriminate categorii sociale din lume. Cu mult mai discriminată și mai vulnerabilă decât femeile din Europa sau persoanele de culoare din Statele Unite.

Civilizația și dreptul de a ofensa

“Am intrat în logica războaielor religioase. Oamenii cu opinii diferite sunt văzuți eretici, ca în stalinism.” – Horia Roman Patapievici

Conferința “Civilizația și dreptul de a ofensa” susținută de Horia-Roman Patapievici la invitația scriitorului și profesorului universitar Mircea Mihăieș, la Universitatea de Vest Timișoara, a fost un prilej pentru HRP de a vorbi despre ofensa, libertatea de gândire, libertatea de a critica astăzi într-un context global în care intoleranța și lipsa dialogului se exacerbează.

A gândi liber astăzi, crede Patapievici, mai este posibil doar în “safe spaces“. Mai mult, crede filosoful, “am intrat în logica războaielor religioase”. Filosoful, scriitorul și eseistul Horia-Roman Patapievici atrage atenția asupra faptului că “animați de cele mai bune intenții – emanciparea, egalitatea, justiția egală pentru toți, libertatea religioasă, nici nu le putem pune în discuție, însă am intrat în logica războaielor religioase, iar lumea care ne e trasă de sub picioare de ceva timp e lumea libertăților care emancipează – în care a crezut Umanismul, a gândirii critice, a libertății de a examina, judeca, și critica orice spre folosul tuturor membrilor societății.”