Fiii liberalismului și nepoții declarației drepturilor omului

Ion Dezideriu Sîrbu (1919 – 1989)- filosof român, nuvelist, eseist și dramaturg, a fost o victima a regimului comunist, petrecând 6 ani (1957-1963) de temniță grea comunistă ca deținut politic. S-a născut la 28 Iunie 1919 în Petrila, Hunedoara, a murit în Craiova la 17 Septembrie 1989. Romanul său: Adio, Europa! a fost publicat postum.

Pentru cititorii mai tineri, care nu au auzit probabil niciodată despre el, redau mai jos un citat din I. D. Sîrbu. Dar și pentru noi, ceilalți, cei care deși știm adevărul despre această formidabilă figură – care ne spală rușinea colectivă și ne înnobilează istoria intelectuală a celei de a doua jumătăți a secolului 20 – nu reușim totuși să articulăm public cu suficientă fermitate și claritate ce știm. E scris în anii 80:

“Va veni o toamnă… când Europa asta lașă, stupidă și iresponsabilă nu va mai număra bobocii valorilor și culturii sale ci va culege roadele prostiei, indiferenței, scârbei detașate cu care a privit spre jalnica noastră zvârcolire. Nu vreau să mai trăiesc până atunci. Pe pielea noastră s-a experimentat până la ce limite de răbdare și murire se poate coborî prin frică și umilire – pe pielea lor se va vedea cât de lași, milogi, concesivi și trădători pot sa fie fiii liberalismului și nepoții declarației drepturilor omului.”

Sponsored Post Sponsored Post Menu More Info Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

Register now

Revoluția nu se poate termina niciodată

OBEY

Public aici pentru că articolul mi-a fost șters de către Facebook. Acum, că Trump a fost interzis de pe toate platformele digitale, am scăpat definitiv de rasismul și sexismul din lume. Odată cu el au dispărut și mii de conturi ale unor conservatori, unii inclusiv din congresul american.

Canalele de Youtube ale liberalilor clasici, ale celor de centru-stânga și ale conservatorilor s-au dus peste noapte, de la sute de mii de vizualizări, la câteva mii și pacea a coborât din nou pe Pământ. CNN a reușit să recupereze câteva procente din audiența dezastruoasă pentru că e împins de algoritm ca sursă cu autoritate, iar progresiștii au în sfârșit liniștea pe care și-o doreau pentru a clădi pacea și viitorul luminos la care râvneau încă de pe vremea când dădeau foc la magazine și atacau trecători pe stradă. Am scăpat. După patru ani de otravă și ură la adresa tuturor celor care nu-i plăceau pe Hilary și Joe, în sfârșit am scăpat.

Manifestul extremistului dintre voi

Credeam că îmi iubesc soția și mama, că îmi iubesc prietenele și îmi respect colegele, dar societatea m-a învățat că-s misogin și abuziv. Credeam că am trăit în bună pace și înțelegere cu toți vecinii mei, dar am aflat că sunt xenofob. După ce am lucrat alături de minorități, după ce ne-am îmbrățișat, am dansat la petreceri și-am plâns împreună, progresiștii mi-au explicat că nu pot fi altceva decât rasist. Sunt alb, n-am nici culoarea, nici sexul, nici vârsta și nici cuvintele potrivite la mine.

Când credeam că sunt moderat, mi s-a comunicat că sunt extremist și când credeam că sunt agnostic, mi s-a spus că sunt habotnic. Când am votat cu progresiștii, aceștia mi-au spus că sunt un troglodit infect. Când credeam că sunt captiv în sărăcie și mă zbăteam ca un nebun să-mi îngrijesc familia, am fost certat că sunt privilegiat și că ar trebui să tac. Sunt extremist și nu mai am ce-i face. Sunt declarat pierdut de o societate care vrea să mă lase în urmă, fără să realizeze că circulă pe contrasens și se întoarce în trecut.

Ce este asertivitatea?

Asertivitatea este una dintre însușirile psihice deosebit de importante din constelația personalității umane, care contribuie considerabil la menținerea echilibrului interior, la exprimarea a ceea ce dorim și în egală măsura la cultivarea unor relații interpersonale agreabile.

Ce înțelegem prin asertivitate? În esență, este o combinație reușită de fermitate și bun simț; este, de asemenea, capacitatea de a exprima ceea ce suntem, ce dorim și ce cerem într-o anumită situație, dar fără a leza pe cei din jur, în limitele bunului simț.

Cum a apărut generaţia „fulgi de nea“, tinerii hipersensibili, veşnic nemulţumiţi şi ofensaţi de cele mai banale lucruri

Tinerii din ziua de azi sunt hipersensibili și se simt ofensați de cele mai banale lucruri, apoi, prin forța rețelelor sociale, transmit în societate șocuri care pot afecta afaceri sau chiar vieți. Născută în anii ’80, ’90 și 2000, generația milenialilor, cunoscută și sub denumirea de Generația Y, se distinge prin narcisism și prin dezvoltarea unui puternic cult al propriei personalități, după cum arată o serie de studii. Mai mult, Generația Y pune mai mare accent pe bunuri materiale, imagine și faimă, lăsând la coada intereselor concepte precum comunitatea sau mediul, arată o altă cercetare publicată în „Journal of Personality and Social Psychology“.  În volumul intitulat „I find that offensive!“, scriitoarea britanică Claire Fox identifică o subdiviziune a Generației Y, pe care o numește „generația fulgilor de nea“ – tinerii care sunt extrem de sensibili faţă de punctele de vedere care le dau lumea peste cap și au o putere și dorință de a da soluții extrem de mici.

TL;DR;

While the internet acronym can criticize a piece of writing as overly long, it often is used to give a helpful, witty, or snarky summary of a much longer story or complicated phenomenon.

Pentru James Damore, inginerul concediat de Google din cauza unei opinii în ceea ce privește diversitatea (gender). Mai multe aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Google%27s_Ideological_Echo_Chamber

TLDR: O formă sinistră de discriminare folosită de generația ”woke”, de societatea treziților, este termenul ”boomer”. Vine de la ”baby boomer”, adică generațiile anilor 45-60 când a explodat natalitatea în Vest, din pricina prosperității, și au fost interzise avorturile în Est. Treziții îi fac ”boomeri” pe toți cei trecuți de 35-40 de ani pentru că, prin definiție, generația ”woke” este una de ignoranți narcisiști care tânjesc după atenție și confirmare, dar nu cunosc și nu sunt câtuși de puțin interesați de cunoașterea istoriei. Boomer s-ar putea aplica mai degrabă părinților și bunicilor noștri, nu nouă celor de 35+ (gen X), dar n-are importanță asta. Sunt foarte populare expresiile ”ok boomer” și ”shut up boomer”. Ambele înseamnă același lucru, că oamenii în vârstă nu mai au dreptul să vorbească. Presupune că vârstnicii sunt irelevanți pentru progresul socio-cultural al planetei, că sunt înapoiați ideologic și că au făcut foarte mult rău în trecut. Din nefericire, nu-și dau seama și nici măcar nu le pasă că vârstnicii sunt una din cele mai discriminate categorii sociale din lume. Cu mult mai discriminată și mai vulnerabilă decât femeile din Europa sau persoanele de culoare din Statele Unite.

Civilizația și dreptul de a ofensa

“Am intrat în logica războaielor religioase. Oamenii cu opinii diferite sunt văzuți eretici, ca în stalinism.” – Horia Roman Patapievici

Conferința “Civilizația și dreptul de a ofensa” susținută de Horia-Roman Patapievici la invitația scriitorului și profesorului universitar Mircea Mihăieș, la Universitatea de Vest Timișoara, a fost un prilej pentru HRP de a vorbi despre ofensa, libertatea de gândire, libertatea de a critica astăzi într-un context global în care intoleranța și lipsa dialogului se exacerbează.

A gândi liber astăzi, crede Patapievici, mai este posibil doar în “safe spaces“. Mai mult, crede filosoful, “am intrat în logica războaielor religioase”. Filosoful, scriitorul și eseistul Horia-Roman Patapievici atrage atenția asupra faptului că “animați de cele mai bune intenții – emanciparea, egalitatea, justiția egală pentru toți, libertatea religioasă, nici nu le putem pune în discuție, însă am intrat în logica războaielor religioase, iar lumea care ne e trasă de sub picioare de ceva timp e lumea libertăților care emancipează – în care a crezut Umanismul, a gândirii critice, a libertății de a examina, judeca, și critica orice spre folosul tuturor membrilor societății.”

Femeia inteligentă în fața feminismului

Este posibil ca acest articol să nu fie în acord cu anumite tendințe actuale, deoarece ideile pe care le propune criticii s-au înrădăcinat atât de puternic în mentalul colectiv, încât nu doar că au devenit norma, ci ele par imposibil de contestat.

Am descoperit cu bucurie că printre gânditorii neoconservatori se numără multe femei inteligente și curajoase, care nu s-au temut să abordeze în scrierile lor diverse teme sensibile. Una dintre aceste femei este Midge Rosenthal Decter, o jurnalistă și scriitoare americană în vârstă de 75 de ani. În lucrarea Always Right: Selected Writings of Midge Decter (2002), din păcate netradusă în limba română, se află un capitol intitulat The Intelligent Woman’s Guide to Feminism („Ghidul feminismului pentru femeia inteligentă”). În cele câteva pagini ale capitolului, autoarea reușește să facă o radiografie extrem de pertinentă a mișcării Women’s Liberation (WLM) și să analizeze felul în care feminismul anilor ‘60-‘80 s-a îndepărtat de ideile feministe ale Epocii Victoriene, denaturând astfel întregul concept.

Cazul regizorului Andrei Serban

Regizorul Andrei Serban acorda un interviu agentiei de presa Mediafax, pe scena Operei Nationale din Bucuresti, miercuri, 24 august 2016. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Regizorul Andrei Şerban a povestit despre despărţirea de Columbia University explicând felul în care a resimţit corectitudinea politică în America de azi: ”Nu voi răspunde celor care îmi întorc pe dos cuvintele, distorsionându-le. Corectitudinea politică este un fel de icter galben al Americii.”, a comentat cunoscutul om de teatru pentru MEDIAFAX.

Aflat în turneu la Petersburg cu montarea Carousel, Andrei Şerban a comentat pentru MEDIAFAX interpretările legate de felul în care şi-a prezentat demisia: ”Nu voi răspunde celor care îmi întorc pe dos cuvintele, distorsionându-le. Cum am mai spus «unde dai şi unde crapă». Corectitudinea politica, sunt convins, creeaza un obstacol relaţiei adevarate între oameni ce paralizează creativitatea.
Contractul meu cu Universitatea era nelimitat. Am plecat de buna voie şi nesilit de nimeni când am simţit ca libertatea de expresie a profesorului şi a artistului este îngrădită”.

Singurătatea din fiecare

Blurred sad woman sitting alone in a bedroom

Singurătatea e un fenomen la fel de întâlnit cum e corupția. Tot ca aceasta, momește pe toată lumea, nu ține cont de sex, statut social, frumusețe, vârstă, inteligență sau personalitate. Îi afectează pe bogați și săraci, pe dive și pe șomeri, deopotrivă. Nu îți poți opri admirația pentru detașarea cu care se cuibărește în sufletele oamenilor. Și, tot așa, cum există corupție fără corupți, la fel există și singurătate fără oameni singuri.