Povestea pescarului


O poveste mereu tanara, pentru orice varsta, ce ar trebui citita cel putin odata in viata, mi se pare “Povestea pescarului”, asa ii spun eu, s-ar putea s-o stiti sub alte denumiri. Este morala acestei povesti cea care-mi insoteste pasii de ceva vreme. Iat-o.

Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:

– Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?

– Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.

– Păi nu-mi trebuie, pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.

– Și atunci ce faci în restul timpului?

Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață normală, nu cine stie ce!

Omul de afaceri îl întrerupse:

– Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare.

– Pai si ce sa fac eu cu un vas mare?
– Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă.
– Pai si dupa asta? intreba pescarul.

– Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar in Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.

– Bine și după asta? zise curios pescarul.

– Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!

– Milioane? se minună pescarul. Și apoi?

– Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara, sau citind nepoților povești.

Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:

– Si cât timp ar lua toate astea?

– Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.

– Dar asta fac și acum. De ce să aștept 20 de ani ? 

 

 

Morala: Asta e  ceea ce eu numesc, definitia unei vieti normale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s