Top 10 filosofii din lume


Cu toate că numărul acelora care consideră filosofia o preocupare inutilă și o pierdere de timp este, din nefericire, mare, această știința a fost dintotdeauna un foarte bun mijloc de analizare și clasificare a vieții și a obiceiurilor noastre. Fie că ne dăm sau nu seama, prin natura noastră, ne face o anumită plăcere să ne punem întrebări fără răspuns și să ne angajăm cu noi înșine în dezbateri a căror finalitate și concluzie – aparent – nu există. De-a lungul istoriei, o parte a acestor cugetări au ajuns să îmbrace forme oficiale de sisteme, dogme sau căi spirituale. În rândul lor, câteva au sens și oferă, într-adevăr, idei captivante asupra cărora orice intelect s-ar opri să mediteze, dar altele par complet rupte de realitate. Așa cum marele Cicero (filosof la rândul său) spunea în urmă cu 2000 și ceva de ani, “Nu există nicio afirmație atât de absurdă încât să nu se găsească un filosof care sa o facă”. Iată lista celor mai bizare zece filosofii inventate de-a lungul timpului.

10. Idealismul – spiritul bate materia!

10-idealisnm

Orientare fundamentală în filosofie, principala caracteristică a idealismului este aceea de a i se opune materialismului, prin soluția pe care o propune în cazul raportului dintre spirit și materie. Grupările filosofilor idealiști consideră astfel spiritul ca fiind primordial, natura realității bazându-se pe rațiune și idei. Orientarea idealistă plasează materia pe un loc secund, dependent de spirit, iar în unele cazuri chiar respinge cu totul existența materiei. În cadrul acestui curent, tot ceea ce există și percepem, apare pe cale de consecință a ființării spiritului. Ramura obiectivă a idealismului consideră că entitatea primordială, spiritul, este extern și independent de conștiința individuală, iar cealaltă, ramura subiectivă, susține că esența lumii îmbracă exclusiv forma spiritului și tot ce conține realitatea care ne înconjoară reprezintă numai produsul conștiinței individuale căreia omul îi este condamnat.

Cei mai importanți filosofi care au cochetat cu idealismul:

  • Platon (428/427 – 348/347 i.Hr.)
  • Gottfried Leibniz (1646 – 1716)
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)
  • Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831)
  • Arthur Schopenhauer (1788 – 1860)

9. Nativismul – 1+1 fac 2, o știe toată lumea

09-nativism

Avându-și rădăcinile în psihologie, curentul filosofic nativist avansează ideea conform căreia mintea umană se naște și este gata încărcată, de la bun început, cu idei, rațiune și cunoaștere. Optica nativistă a apărut ca o reacție opusă ideii filosofilor englezi empiriști John Locke (1632 – 1704) și David Hume (1711 – 1776), care decretau mintea umană drept o entitate “tabula rasa”, o foaie albă sau un burete uscat, dispunând de eventualitatea îmbibării ulterioare cu experiențe și cunoștințe, de-a lungul vieții individului. Teoria nativistă atestă că noi, oamenii, cunoaștem de la bun început adevăruri matematice elementare, ca de exemplu cazul 1+1=2, precum și adevărul despre Divinitate. În cadrul nativismului se vorbește despre posibilitatea ca unele concepte ce nu pot fi suplinite prin experiență, așa cum este cauzalitatea, trebuie să existe anterior oricăror interacțiuni ale individului cu viața, și deci trebuie să fie înnăscute și ereditare.

Cei mai importanți filosofi care au avut idei ce pot fi considerate nativiste:

  • René Descartes (1596 – 1650)
  • Gottfried Leibniz (1646 – 1716)

8. Animismul – și copacii au suflete, nu-i așa?

08-animism

Animismul susține că atunci când ne referim la noțiunea de suflet sau de spirit, nu ar trebui să ne limităm la a crede ca aceasta este o caracteristică strict umană și, eventual, animală. Ci, dimpotrivă, și obiectele, fie ele pietre, plante, fulgere sau munți, ar trebui percepute ca fiind însuflețite. Mulți critici consideră, în mod eronat, ca animismul s-a dezvoltat numai în acele culturi ale căror societăți nu au fost construite pe socluri ale științei, rațiunii și matematicii. Este adevărat – curentul animist este străvechi și a apărut ca un rezultat al gândirii omului primitiv care a încercat să dea un sens lumii, în sens religios, prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturale. În prezent, animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la majoritatea popoarelor tribale ale lumii, însă a jucat un rol fundamental și în religiile mari, precum hinduismul și budismul. De altfel, astăzi, sincretismul religios dintre budism și șintoism face ca Japonia să fie țara cu cei mai multi animiști din lume, marea majoritate a japonezilor crezând în acest curent.

Cei mai importanți gânditori care au avut idei de natură animistă:

  • Platon (428/427 – 348/347 i.Hr.)
  • Aristotel (384 – 322 i.Hr.)
  • Georg Ernst Stahl (1659 – 1734)
  • Friedrich Schelling (1775 – 1854)

7. Atomismul logic – lumea e simplă… și logică

07-atomism-logic

Popularizat de Bertrand Russel (1872 – 1970) la începutul secolului XX, odată cu dezvoltarea filosofiei analitice, acest curent filosofic se sprijină pe teoria conform căreia lumea constă din “fapte” logice (sau “atomi”) care nu pot fi subdivizate. Asemenea nativismului, și atomismul logic a apărut sub forma unei reacții, de aceasta dată la ceea ce se numea “holism logic”: credința că lumea operează în așa fel încât partea nu poate fi cunoscută fără cunoașterea prealabila a întregului. Principiul fundamental al atomismului logic este acela că lumea conține “fapte”. Acestea sunt structuri complexe constând din obiecte, cărora li se adaugă “judecăți” (credințe), aflate în relație cu faptele și care, prin această relație, pot fi adevărate sau false. Atomismul logic susține că toate adevărurile sunt dependente de un strat de fapte atomice și că lumea este alcătuită din fapte extrem de simple, ușor de înțeles.

Cei mai importanți exponenți ai atomismului logic:

  • Bertrand Russel (1872 – 1970)
  • Ludwig Wittgenstein (1889 – 1951)
  • Rudolf Carnap (1891 – 1970)

6. Deconstructivismul – cititorul nostru, regele nostru

06-deconstruct

Denumita astfel de filosoful francez Jacques Derrida (1930 – 2004), teoria deconstructivistă susține, în esență, ca observarea unui fragment oarecare de text este lipsită de orice rost. Acest concept urmărește însemnătatea unui text în sensul desființării opozițiilor pe baza cărora este aparent fundamentat și în sensul demonstrării complexității ireductibile, instabile și imposibile a fundamentelor sale. Deconstrucția încearcă să demonstreze că niciun text nu este un tot armonios, ci conține mai multe înțelesuri contradictorii și ireconciliabile; ca orice text are mai multe interpretări pe care el însuși le leagă și a căror incompatibilitate este ireductibilă. De aceea, o citire interpretativă nu poate depăși un anume prag în ceea ce privește valoarea de adevăr a textului, cititorul fiind cel care decide în ultima instanta înțelesul lecturii, și nu textul în sine. Altfel spus, niciun text nu poate transmite la modul pur obiectiv și absolut o informație.

Cei mai importanți gânditori care au influențat deconstructivismul:

  • Martin Heidegger (1889 – 1976)
  • Sigmund Freud (1856 – 1939)
  • Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)
  • Jacques Derrida (1930 – 2004)

5. Fenomenalismul – masa nu există!

05-fenomenalism

Fenomenalismul este curentul filosofic conform căruia obiectele fizice nu există ca atare, ci ca fenomene perceptive sau stimuli senzoriali cu diverse localizări în timp și spațiu. Cu alte cuvinte, nu putem verifica valoarea de adevăr a nimic decât în măsura în care îl putem percepe prin intermediul celor cinci simțuri de care dispunem. În optica fenomenalistă, obiectele sunt construcții logice rezultate din proprietăți perceptuale. Fenomenalismul se bazează pe operațiuni mentale, aceste operațiuni în sine nefiind cunoscute sau condiționate în vreun fel de experiențe senzoriale. Pentru această teorie, nu putem spune că în camera alăturata exista o masa, dacă acolo nu exista o persoana care sa o perceapă. De asemenea, dacă un copac bătrân și uscat se rupe sub propria greutate și se prăbușește în pădure, într-un moment în care nici o vietate nu se află acolo, din perspectiva fenomenalista putem afirma ca sunetul prăbușirii nu există, întrucât nu a existat nimeni acolo care sa-l audă.

Cei mai mari filosofi care au abordat fenomenalismul:

  • George Berkeley (1685 – 1753)
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)
  • John Stuart Mill (1806 – 1873)
  • Arthur Danto (n. 1924)

4. Egoismul etic – să ne vedem fiecare de treaba noastră

04-egoism

Egoismul etic îndeamnă orice individ să își perceapă propria existență ca având valoare fundamentală, supremă. Acest curent filosofic susține că apologeții moralității își sunt lor înșiși datori să facă numai ceea ce le servește intereselor proprii. Egoismul etic diferă de egoismul psihologic, pentru care direcția de bază este că oamenii acționează doar în interes personal, ne-sugerând ca așa și este corect. Se distanțează, de asemenea, de egoismul rațional, care susține că același tip de acțiune este perfect normală, urmărirea interesului propriu fiind o trăsătura a rațiunii. Egoismul etic nu le cere neapărat moraliștilor să lezeze în vreun fel interesele și bunăstarea celorlalți în urma deliberărilor morale; interesul personal se poate dovedi, pur aleator, neutru, în detrimentul sau în beneficiul unui terț, ca efect al satisfacerii sale. Acest individualism permite demolarea sau tolerarea intereselor și bunăstării altora, atât timp cât alegerea făcuta de individ servește satisfacerii interesului propriu. În plus, egoismul etic nu marșează neapărat pe ideea ca individul să facă tot ceea ce își dorește pe moment; pe termen lung, îndeplinirea unor dorințe imediate se poate dovedi în detrimentul sinelui.

Cei mai importanți filosofi care au formulat principii ce se pot încadra în egoismul etic:

  • Thomas Hobbes (1588 – 1679)
  • Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)
  • Max Stirner (1806 – 1856)

3. Absolutismul moral – alba, neagra

03-absolutism

Teoria absolutismului moral întreține ideea că există adevăruri absolute, așa cum există erori absolute, indiferent de context și de acțiune. Altfel spus, această filosofie afirmă stăruința unor norme și criterii universal valabile, perfect corecte sau perfect greșite, independent de poziția lor. Absolutismul moral se opune teoriilor care atestă că moralitatea unei acțiuni depinde de consecințele sau de contextul manifestării sale. În general, adeptele cele mai înflăcărate ale acestui curent de gândire sunt sistemele religioase, care adoptă poziții absolute cu privire la morală, poziții născute din poruncile explicite ale unei zeități. Ca urmare, principalele sisteme religioase privesc normele morale ca fiind absolute, perfecte și neschimbabile. Și multe filosofii seculare și-au anexat credințele acestei premise, afirmând că legile absolute ale moralității sunt transmise ereditar ființelor umane, precum natura vieții în general, sau universul însuși. Spre exemplu, cineva care crede absolut în nonviolență consideră greșită folosirea ei chiar și în cazul auto-apărării.

Principalii susținători ai absolutismului moral:

  • iudaismul, creștinismul și islamul
  • Immanuel Kant (1724 – 1804)

2. Monismul neutru – ciorba spiritualo-materialistă

02-monism

Monismul neutru este o concepția filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii și a întregii manifestări a existenței se află un singur principiu, fie el material sau spiritual. Acest curent filosofic afirmă că fizicul și mentalul sunt două moduri de organizare și descriere ale acelorași elemente, ele însele “neutre”, adică nici fizice, nici mentale. Această optică neagă ideea că materia și spiritul ar fi două aspecte fundamental diferite și pretinde că universul este format dintr-un singur ingredient, ce îmbracă forma unor elemente neutre. Aceste elemente pot avea proprietatea culorii și a formei, dar ele nu exista într-o minte a unei entități absolute, ci există pe cont propriu, fiind de sine stătătoare. Monismul neutru este o formă de reconciliere a idealismului cu materialismul, susținând că natura intrinsecă a realității ultime nu este nici mentală, nici fizică, ci o combinație neutră a celor două.

Promotorii monismului neutru:

  • Baruch Spinoza (1632-1677)
  • David Hume (1711-1776)
  • William James (1842 – 1910)

1. Solipsismul – Matrix, frate!

01-solipsism-matrix

Solipsismul reprezintă o atitudine conceptuală extremă care declară că numai propria individualitate există, iar tot ceea ce se află în afara ei reprezinta proiecții în personalitate, construcții ale percepției sau ale intelectului. O versiune radicală afirmă că nu există decât subiectul împreună cu percepțiile și mintea sa, iar întreaga realitate înseamnă un produs al acestor percepții, neexistând ceva independent de ele. Din aceasta perspectivă, toate formele, procesele, indivizii și evenimentele cu care ne confruntăm, tot ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, sunt numai impresii create de percepție/reprezentare și raportările conceptuale la aceasta; realitatea neavând existența în afara sinelui care o percepe. Într-o variantă mai “blândă”, solipsistul admite existența altor subiecți, independenți unul de celălalt, fiecare având propria personalitate reflectată de propria realitate, dar realitatea continuă și generală rămâne o creație individuală. În concluzie, solipsismul este acea teorie filozofică ce atestă că o persoană nu poate ști nimic sigur exceptând propria existență și faptul că sinele este singurul lucru real.

Cei mai importanți filosofi care au îmbrățișat solipsismul:

  • Gorgias (483-375 i.Hr.)
  • René Descartes (1596 – 1650)
  • plus mistici și gânditori hinduși și budiști

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s