Dezbinare


Dezbinarea nu va înceta niciodată în orașele oamenilor. (Euripides)

Un om care trăiește în dezbinare nu este o persoană, ci doar un „individ”. Eu am ceea ce tu nu ai. Sunt ceea ce ce tu nu ești. Am luat ceea ce tu nu ai reușit să iei și am pus mâna pe ceea ce tu n-ai să poți niciodată obține. Așadar tu suferi iar eu sunt fericit, tu ești disprețuit iar eu sunt lăudat, tu mori iar eu trăiesc, tu ești nimic iar eu sunt ceva; iar eu sunt cu atât mai mult „ceva” tocmai fiindcă tu ești „nimic”. Şi aşa îmi petrec viaţa, admirând distanța dintre tine și mine; uneori acest lucru mă ajută chiar să uit de cei care au ceea ce eu nu am și care au luat ceea ce eu nu am fost destul de rapid ca să obțin și care au pus mâna pe ceea ce eu n-am putut atinge, care sunt lăudați aşa cum eu nu pot fi lăudat și care trăiesc din moartea mea… Omul care trăiește din dezbinare trăiește în moarte. Nu se poate descoperi pe sine fiindcă este rătăcit; a încetat a mai fi o realitate. Persoana care se crede este doar un vis urât. Iar când va muri, va descoperi că a încetat să existe cu multă vreme înainte, deoarece Dumnezeu, care este realitate infinită și sub ai cărui ochi este ființa tuturor lucrurilor ce există, îi va spune: „Nu te cunosc”.

Motivul pentru care oamenii vor să se elibereze unii de alții nu este atât că urăsc ceea ce văd în ceilalți, ci conștiința că alții trăiesc tot ce văd la ei și fiecare recunoaște în semenul său ceea ce detestă la propria persoană: egoism, neputință, agonie, teroare și disperare.


– Thomas Merton –

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s