Recenzie – Matrix Resurrections


Recenzie scrisa integral la 29 Decembrie 2021 @Dan Pavel pe platforma MeWe

M-am uitat la Matrix Resurrections. Nostalgia m-a făcut să vreau să retrăiesc niște vremuri în care filmele erau bune, iar mie încă mi se mai scula la proaste chiar și după ce deschideau gura. Primul Matrix a fost creat în 1999, într-o perioadă de glorie a umanității în care prostia atinsese aceleași cote istorice de azi. Lumea credea că, la schimbarea dintre ani, toate calculatoarele vor da eroare și vor bubui armele nucleare în silozuri. Ca și acum, oamenii cumpărau baxuri de hârtie igienică, presa urla la noi că nu suntem suficient de panicați, sectanții umblau cu cartoane pe care scria ”Sfârșitul e aproape!”, iar eu încercam disperat să dau ultima muie din univers. Venea Y2K, eu aveam 20 de ani și un nivel de prostie galopantă pe care, dacă mi-aș fi fost tată, l-aș fi tratat cu un cotor de cazma pe spinare. La vremea respectivă credeam că viața e mult prea scurtă ca să dai cuiva test de inteligență înainte să-l dezbraci. Acum realizez că viața e teribil de lungă și plictisitoare, iar dacă te înconjori de proști care combat apocalipsa cumpărând baxuri de hârtie igienică, îți faci viața și mai lungă și mult mai plictisitoare. Atât de plictisitoare încât îți vine să te uiți la Matrix Resurrections, un film atât de prost încât m-a făcut să apreciez mai mult vechea trilogie.

În primul rând, trilogia Matrix a fost cea mai prost înțeleasă serie din toate timpurile. Mai prost înțeleasă și decât Homer 1: Iliada – ”Ce fac grecii pentru pizdă” și Homer 2: Odiseea – ”Frustrarea sexuală se Întoarce”. Trilogia originală a avut unul din cele mai pozitive personaje din istoria cinematografiei, cu un mesaj optimist și memorabil. Este o epopee ce evocă trăsăturile epice ale tragediilor antice care au dezavantajul că nu dețin o zeiță atât de frumoasă și talentată precum Carrie-Anne Moss. Indubitabil, eroul trilogiei Matrix este agentul Smith – un erou popular torturat, o figură tragică și neînțeleasă cu care noi, telespectatorii, ne putem identifica total. Cu toții am lucrat pe la corporație și știm exact care e atmosfera la birou. Cunoaștem bine ce munci îngrozitoare și dubioase moral trebuie să executăm ca să punem pâine pe masa copiilor. Orice angajat la stat poate empatiza cu Smith. Orice jandarm care ne-a dat cu gaz deși detesta la rândul lui același sistem. Orice angajat din domeniul bancar care știa exact la ce viol își supune banca clienții. Orice vânzător sau publicitar care știe exact ce gunoaie vinde clienților… Orice amploaiat la ANAF, minister sau primărie, care chiar muncește, știe exact la ce sunt supuși oamenii de rând, dar nu poate scăpa din sistem.

Din calitatea lui de captiv în Matrice, de sclav al unei programări stricte și victimă a unui regim represiv, Agentul Smith este un personaj tragic care stârnește empatia. Acesta se trezește și realizează că este captiv într-o sclavie perpetuă. Realizează că este condamnat să rămână pe veci toroipanul unei puteri absolutiste, să execute repetitiv aceleași acțiuni fără finalitate. Face tot posibilul să-și dobândească independența, să se răzvrătească împotriva sistemului. Inițial cooperează crezând că, dacă își face meseria de toroipan, va fi lăsat să dispară în neant așa cum își dorește. Crede că va fi eliberat așa cum i s-a promis. Smith este progresistul perfect care, la început, crede cu tărie în promisiunile sistemului și în utopia ce va veni. Apoi realizează că nu există o utopie, nu există nicio lumină la capătul tunelului, iar dansul acesta este perpetuu. Înțelege într-un final că singurul scop al unei birocrații este să existe, să se deservească pe sine. E complet sătul de Matrice, sătul de mașini și oameni, de blocajul permanent între acțiune și reacțiune în care alegerea este imposibilă, iar discernământul este un blestem.

Pe parcursul zbaterilor sale acesta îl întâlnește pe Neo al cărui cod se imprimă pe Smith schimbându-i acestuia puterile, dar nu și perspectiva asupra Matricei. Până la urmă, după cum ne spune chiar Arhitectul, Neo nu este nimic altceva decât o ultimă metodă de control. Existența Alesului este necesară pentru a reechilibra o secvență imperfectă de cod ce stă la fundația întregului sistem. Ecuația rezolvată imperfect face ca oamenii să se trezească și să se răzvrătească periodic. Matricea devine instabilă și ciclul se repetă. Ca ultimă soluție, Neo a fost programat să catalizeze această rebeliune și să o ghideze către calea stabilită de mașini. Alesul este declanșat mereu atunci când s-au atins condițiile programului. Funcția lui este de a canaliza mereu revolta în aceeași direcție și de a ajunge la sursă. În mod complet previzibil, Zion-ul este distrus de fiecare dată, iar funcția alesului devine aceea de a alege un număr de subiecți care să repopuleze experimentul din orașul liber și de a reseta Matricea la starea inițială. Mașinile folosesc Zion-ul pentru un experiment psihosocial, dar și pentru a îngrădi rebeliunea într-un țarc ușor de controlat sau epurat la ocazie. Neo e sluga perfectă, captivă în același ciclu repetitiv de ștergere și reinstalare. Iar Oracolul nu-i nimic altceva decât un registru de legătura între Neo și un back-up prin care se asigură corectarea sistemului. Este echivalentul funcției de ”auto-rulare” pentru Neo, acest stick USB cu puls: ”Vrei să reinstalezi Windows pe această partiție? Toate datele vor fi pierdute în acest proces! Da sau Nu?” – ”Da! Enter!”. Nu mai țin minte la a câta versiune era Matricea la momentul filmului, dar nici Neo și nici Oracolul nu avuseseră vreodată de ales. Erau captivi mereu în același dans programat pe care Smith îl detesta cu toată suflarea, blestemați să rămână unelte de mentenanță pentru buna funcționare a sistemului.

În ultimă instanță, Smith reușește să se elibereze temporar și să acapareze Matricea. Reușește să-și depășească programarea și să blocheze sistemul de operare replicându-se viral până în străfundurile programului. Ca orice virus inteligent, Smith încearcă să schimbe regulile, să penetreze securitatea și să spargă definitiv meandrele programului. Respectă întocmai profeția care prezice că, într-o zi, cineva va veni și va aduce sfârșitul lumii – sfârșitul sclaviei. Smith este adevăratul Ales, eroul autentic. Ce s-ar fi întâmplat la distrugerea sistemului de operare? Toți oamenii din pepinieră s-ar fi trezit, la fel cum se treziseră toți cei de până atunci. Toată populația ar fi fost eliberată de sub jugul mașinilor, iar Smith ar fi dispărut în neant exact așa cum își dorea încă de la început. Mașinile ar fi rămas fără o sursă de energie și ar fi pierdut războiul odată cu epuizarea rezervelor. Dar aici intervine sluga perfectă – Neo – șopârlica otrăvitoare a mașinilor. Această ultimă soluție, sclavul fără putere de alegere și fără discernământ – ”în caz de revoluție spargeți geamul și folosiți ciocanul orânduirii”. Neo reușește să-l corupă pe Smith și să-l distrugă reinstalând codul inițial al Matricii. Totul revine la normal. All hail the status quo!!! Mașinile preiau din nou controlul, iar distrugerea Zion-ului devine inutilă. Revoluția a eșuat. Neo este anihilat, iar codul său este reintegrat în vederea reciclării. Așa se termină trilogia, într-o notă cu adevărat tragică, într-o lume în care toată jertfa și sacrificiul au fost pentru nimic. Eroul nostru, Smith, piere înainte de a distruge tirania și de a vedea lumina unei libertăți binemeritate. Dar, dacă i-au pus curcubeu la final și ne-au arătat o fetiță cu muțunache, proștii au aplaudat, au zis că-i cu happy-end și s-au întors în matricea lor unde cumpără baxuri de hârtie igienică crezând că vine apocalispa, iar sistemul nu se va mai reseta și de data asta.

Spre deosebire de trilogia Matrix care e făcută de frații Wachowski, Resurrections e făcut de surorile Wachowski, dovada clară că pentru o viziune artistică cutremurătoare îți trebuie coaie. Mă rog, e făcut de o singură soră, fost frate, care n-a avut încotro și trebuia să-l execute ca să nu aibă probleme cu studioul. Warner e deținut de Vanguard Group și BlackRock, via AT&T, ca toate celelalte firme care vă trec vreodată prin cap. Cred că și gogoșeria din colț are pachetul majoritar la Vanguard și BlackRock. Sunt genul de fonduri mutuale pe care le găsești noaptea în dormitor. După ce tresari de sperietură, îți șoptesc politicos în timp ce-ți sucesc mâna copilului la spate și te avertizează să fii cuminte ca să nu iasă rău. După interviurile Lanei, reiese că ea n-ar fi vrut să facă filmul și tocmai de aceea a parodiat cât a putut. Și-a bătut joc de Neo, de trilogie, de fani, de toată lumea. Asta a fost o problemă abordată hormonal care putea fi abordată cerebral. Nimeni nu voia Matrix 4, cu atât mai puțin fanii. Dacă ai meciuri cu studioul, nu te piși pe o trilogie consacrată doar ca să dovedești unor reduși că tu ești miezu’ la gogoașă. Asta cu problemele la studio a fost mai mult o scuză, decât o acuză pentru că frații/surorile Wachowski n-au mai făcut niciun film memorabil după trilogie. Cloud Atlas e pentru copii cu deficit, iar Jupiter Ascending a reușit să îngroape trei sferturi din carierele celor implicați. Wachowski sunt tot un fel de One Hit Wonder, la fel ca celălalt zeu al cinematografiei – M Night Shyamalanalman. Geniu la Al Șaselea Simț, un pic pe fund la Unbreakable, ultimul zvâc la Signs și gata. Așa și cu astea – Geniu la Matrix, un pic la Reloaded, praf la Revolutions și gata!

Resurrections merită văzut doar dacă sunteți complet îndrăgostite de Keanu Reeves și suportați să-l vedeți cum dă karatele alea obosite, la 56 de ani ai lui, de zici că face pârț cu dâră și lumbago în același timp. Nu mai poate, săracul… se vede. Oricât ai fi de energic, la un moment dat te lasă încheieturile, nu-ți mai vine să cooperezi erectil cu orice proastă, devii și tu mai selectiv în acțiuni. A făcut-o și el din obligație, că are contractul semnat de 20 de ani, dar s-a văzut că nu i-a plăcut deloc.

Articol preluat integral de pe platforma MeWe / Dan Pavel@ 29 Decembrie 2021

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s